singureț

Romanian

Etymology

    From singur + -eț.

    Adjective

    singureț m or n (feminine singular singureață, masculine plural singureți, feminine/neuter plural singurețe)

    1. solitary

    Declension

    Declension of singureț
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite singureț singureață singureți singurețe
    definite singurețul singureața singureții singurețele
    genitive-
    dative
    indefinite singureț singurețe singureți singurețe
    definite singurețului singureței singureților singurețelor

    References

    • singureț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN