singureț
Romanian
Etymology
Adjective
singureț m or n (feminine singular singureață, masculine plural singureți, feminine/neuter plural singurețe)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | singureț | singureață | singureți | singurețe | ||
| definite | singurețul | singureața | singureții | singurețele | |||
| genitive- dative |
indefinite | singureț | singurețe | singureți | singurețe | ||
| definite | singurețului | singureței | singureților | singurețelor | |||
References
- singureț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN