sincopare
See also: sincoparé
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
sincopare f (plural sincopări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | sincopare | sincoparea | sincopări | sincopările |
| genitive-dative | sincopări | sincopării | sincopări | sincopărilor |
| vocative | sincopare, sincopareo | sincopărilor | ||
Spanish
Verb
sincopare
- first/third-person singular future subjunctive of sincopar