sfruntare
Romanian
Etymology
From sfrunta + -re.
Noun
sfruntare f (plural sfruntări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | sfruntare | sfruntarea | sfruntări | sfruntările |
| genitive-dative | sfruntări | sfruntării | sfruntări | sfruntărilor |
| vocative | sfruntare, sfruntareo | sfruntărilor | ||