sfin
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic свиниꙗ (svinija).
Noun
sfin m (plural sfini)
- (obsolete) pig
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | sfin | sfinul | sfini | sfinii |
| genitive-dative | sfin | sfinului | sfini | sfinilor |
| vocative | sfinule | sfinilor | ||
References
- sfin in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN