secundare

See also: secundaré

Latin

Verb

secundāre

  1. inflection of secundō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From secunda + -re.

    Noun

    secundare f (plural secundări)

    1. assist

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative secundare secundarea secundări secundările
    genitive-dative secundări secundării secundări secundărilor
    vocative secundare, secundareo secundărilor

    References

    • secundare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Verb

    secundare

    1. first/third-person singular future subjunctive of secundar