scoc

Old English

Pronunciation

  • IPA(key): /ʃoːk/
  • Rhymes: -oːk

Verb

sċōc

  1. first/third-person singular past indicative of sċacan

Romanian

Etymology

    Borrowed from Old Church Slavonic *скокъ (*skokŭ). Compare Bulgarian скок (skok) or Serbo-Croatian skok.

    Noun

    scoc n (plural scocuri)

    1. drainpipe, waterway

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative scoc scocul scocuri scocurile
    genitive-dative scoc scocului scocuri scocurilor
    vocative scocule scocurilor

    References

    • scoc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN