schingi
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish اشكنجه (işkence).
Noun
schingi n (plural schingiuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | schingi | schingiul | schingiuri | schingiurile |
| genitive-dative | schingi | schingiului | schingiuri | schingiurilor |
| vocative | schingiule | schingiurilor | ||
References
- schingi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN