schingi

Romanian

Etymology

    Borrowed from Ottoman Turkish اشكنجه (işkence).

    Noun

    schingi n (plural schingiuri)

    1. torture

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative schingi schingiul schingiuri schingiurile
    genitive-dative schingi schingiului schingiuri schingiurilor
    vocative schingiule schingiurilor

    References

    • schingi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN