scânteind
Romanian
Etymology
From scânteia.
Adjective
scânteind m or n (feminine singular scânteindă, masculine plural scânteinzi, feminine/neuter plural scânteinde)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | scânteind | scânteindă | scânteinzi | scânteinde | ||
| definite | scânteindul | scânteinda | scânteinzii | scânteindele | |||
| genitive- dative |
indefinite | scânteind | scânteinde | scânteinzi | scânteinde | ||
| definite | scânteindului | scânteindei | scânteinzilor | scânteindelor | |||
Categories: