satisfacere
Latin
Verb
satisfacere
- present active infinitive of satisfaciō
Romanian
Etymology
Noun
satisfacere f (plural satisfaceri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | satisfacere | satisfacerea | satisfaceri | satisfacerile |
| genitive-dative | satisfaceri | satisfacerii | satisfaceri | satisfacerilor |
| vocative | satisfacere, satisfacereo | satisfacerilor | ||