satisfacere

Latin

    Verb

    satisfacere

    1. present active infinitive of satisfaciō

    Romanian

    Etymology

      From satisface + -re.

      Noun

      satisfacere f (plural satisfaceri)

      1. satisfaction

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative satisfacere satisfacerea satisfaceri satisfacerile
      genitive-dative satisfaceri satisfacerii satisfaceri satisfacerilor
      vocative satisfacere, satisfacereo satisfacerilor