satisfăcător

Romanian

Etymology

    From satisface + -ător.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌsa.tisˌfə.kəˈtor/

    Adjective

    satisfăcător m or n (feminine singular satisfăcătoare, masculine plural satisfăcători, feminine/neuter plural satisfăcătoare)

    1. satisfactory

    Declension

    Declension of satisfăcător
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite satisfăcător satisfăcătoare satisfăcători satisfăcătoare
    definite satisfăcătorul satisfăcătoarea satisfăcătorii satisfăcătoarele
    genitive-
    dative
    indefinite satisfăcător satisfăcătoare satisfăcători satisfăcătoare
    definite satisfăcătorului satisfăcătoarei satisfăcătorilor satisfăcătoarelor

    Adverb

    satisfăcător

    1. satisfactorily

    Synonyms