sarmat
Romanian
Etymology
Borrowed from French Sarmates.
Adjective
sarmat m or n (feminine singular sarmată, masculine plural sarmați, feminine/neuter plural sarmate)
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | sarmat | sarmată | sarmați | sarmate | ||
| definite | sarmatul | sarmata | sarmații | sarmatele | |||
| genitive- dative |
indefinite | sarmat | sarmate | sarmați | sarmate | ||
| definite | sarmatului | sarmatei | sarmaților | sarmatelor | |||
Noun
sarmat m (plural sarmați)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | sarmat | sarmatul | sarmați | sarmații |
| genitive-dative | sarmat | sarmatului | sarmați | sarmaților |
| vocative | sarmatule | sarmaților | ||