ruptos

Latin

Participle

ruptōs

  1. accusative masculine plural of ruptus

Romanian

Etymology

    From rupt + -os.

    Adjective

    ruptos m or n (feminine singular ruptoasă, masculine plural ruptoși, feminine/neuter plural ruptoase)

    1. ragged

    Declension

    Declension of ruptos
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite ruptos ruptoasă ruptoși ruptoase
    definite ruptosul ruptoasa ruptoșii ruptoasele
    genitive-
    dative
    indefinite ruptos ruptoase ruptoși ruptoase
    definite ruptosului ruptoasei ruptoșilor ruptoaselor

    References

    • ruptos in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN