ruptă
Romanian
Noun
ruptă f (plural rupte)
- obsolete form of rupt
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ruptă | rupta | rupte | ruptele |
| genitive-dative | rupte | ruptei | rupte | ruptelor |
| vocative | ruptă, rupto | ruptelor | ||
References
- ruptă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN