runculeț

Romanian

Etymology

    From runc + -uleț.

    Noun

    runculeț n (plural runculețe)

    1. diminutive of runc

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative runculeț runculețul runculețe runculețele
    genitive-dative runculeț runculețului runculețe runculețelor
    vocative runculețule runculețelor

    References

    • runculeț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN