rumegător
Romanian
Etymology
From rumega + -tor. Compare Spanish rumiador.
Pronunciation
- IPA(key): /ˌru.me.ɡəˈtor/
Adjective
rumegător m or n (feminine singular rumegătoare, masculine plural rumegători, feminine/neuter plural rumegătoare)
- which ruminates, chews over
Declension
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative- accusative |
indefinite | rumegător | rumegătoare | rumegători | rumegătoare | ||
| definite | rumegătorul | rumegătoarea | rumegătorii | rumegătoarele | |||
| genitive- dative |
indefinite | rumegător | rumegătoare | rumegători | rumegătoare | ||
| definite | rumegătorului | rumegătoarei | rumegătorilor | rumegătoarelor | |||
Noun
rumegător m (plural rumegători)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | rumegător | rumegătorul | rumegători | rumegătorii |
| genitive-dative | rumegător | rumegătorului | rumegători | rumegătorilor |
| vocative | rumegătorule | rumegătorilor | ||