rumegător

Romanian

Etymology

    From rumega + -tor. Compare Spanish rumiador.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌru.me.ɡəˈtor/

    Adjective

    rumegător m or n (feminine singular rumegătoare, masculine plural rumegători, feminine/neuter plural rumegătoare)

    1. which ruminates, chews over

    Declension

    Declension of rumegător
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite rumegător rumegătoare rumegători rumegătoare
    definite rumegătorul rumegătoarea rumegătorii rumegătoarele
    genitive-
    dative
    indefinite rumegător rumegătoare rumegători rumegătoare
    definite rumegătorului rumegătoarei rumegătorilor rumegătoarelor

    Noun

    rumegător m (plural rumegători)

    1. ruminator
    2. ruminant

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative rumegător rumegătorul rumegători rumegătorii
    genitive-dative rumegător rumegătorului rumegători rumegătorilor
    vocative rumegătorule rumegătorilor