rufet

German

Pronunciation

  • Audio (Germany (Berlin)):(file)

Verb

rufet

  1. second-person plural subjunctive I of rufen

Romanian

Etymology

    Borrowed from Ottoman Turkish حرفت (hırfet).

    Noun

    rufet n (plural rufeturi)

    1. (obsolete) guild

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative rufet rufetul rufeturi rufeturile
    genitive-dative rufet rufetului rufeturi rufeturilor
    vocative rufetule rufeturilor

    References

    • rufet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN