rident

English

Etymology

From Latin ridens, present participle of ridere (“to laugh”).

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈɹaɪdənt/

Adjective

rident (comparative more rident, superlative most rident)

  1. (dated) laughing

Derived terms

  • ridently

References

Anagrams

French

Pronunciation

  • IPA(key): /ʁid/

Verb

rident

  1. third-person plural present indicative/subjunctive of rider

Anagrams

Latin

Verb

rīdent

  1. third-person plural present active indicative of rīdeō

Romanian

Etymology

    Borrowed from Italian ridente.

    Adjective

    rident m or n (feminine singular ridentă, masculine plural ridenți, feminine/neuter plural ridente)

    1. (dated) laughing

    Declension

    Declension of rident
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite rident ridentă ridenți ridente
    definite ridentul ridenta ridenții ridentele
    genitive-
    dative
    indefinite rident ridente ridenți ridente
    definite ridentului ridentei ridenților ridentelor

    References

    • rident in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN