rezumare
See also: rezumaré
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
rezumare f (plural rezumări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | rezumare | rezumarea | rezumări | rezumările |
| genitive-dative | rezumări | rezumării | rezumări | rezumărilor |
| vocative | rezumare, rezumareo | rezumărilor | ||
Spanish
Verb
rezumare
- first/third-person singular future subjunctive of rezumar