reticul
Romanian
Etymology
Etymology tree
Borrowed from French réticule.
Noun
reticul n (plural reticule)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | reticul | reticulul | reticule | reticulele |
| genitive-dative | reticul | reticulului | reticule | reticulelor |
| vocative | reticulule | reticulelor | ||