repudiu
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin repudium.
Noun
repudiu n (plural repudii)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | repudiu | repudiuul | repudii | repudiile |
| genitive-dative | repudiu | repudiuului | repudii | repudiilor |
| vocative | repudiuule | repudiilor | ||
References
- repudiu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN