reportare

See also: reportaré

Latin

Verb

reportāre

  1. inflection of reportō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From reporta + -re.

    Noun

    reportare f (plural reportări)

    1. (obsolete) report

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative reportare reportarea reportări reportările
    genitive-dative reportări reportării reportări reportărilor
    vocative reportare, reportareo reportărilor

    References

    • reportare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

    Spanish

    Verb

    reportare

    1. first/third-person singular future subjunctive of reportar