reparator

See also: reparatør

Latin

Pronunciation

Etymology 1

    From reparō + -tor.

    Noun

    reparātor m (genitive reparātōris); third declension

    1. renewer, repairer, restorer
    Declension

    Third-declension noun.

    Descendants
    • French: réparateur
    • Italian: riparatore
    • Portuguese: reparador
    • Romanian: reparator
    • Spanish: reparador

    Etymology 2

    Inflected form of reparō.

    Verb

    reparātor

    1. second/third-person singular future passive imperative of reparō

    References

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from French réparateur. By surface analysis, repara + -tor.

      Adjective

      reparator m or n (feminine singular reparatoare, masculine plural reparatori, feminine/neuter plural reparatoare)

      1. repairman

      Declension

      Declension of reparator
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite reparator reparatoare reparatori reparatoare
      definite reparatorul reparatoarea reparatorii reparatoarele
      genitive-
      dative
      indefinite reparator reparatoare reparatori reparatoare
      definite reparatorului reparatoarei reparatorilor reparatoarelor