reocupare
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
reocupare f (plural reocupări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | reocupare | reocuparea | reocupări | reocupările |
| genitive-dative | reocupări | reocupării | reocupări | reocupărilor |
| vocative | reocupare, reocupareo | reocupărilor | ||
Spanish
Verb
reocupare
- first/third-person singular future subjunctive of reocupar