renegare
See also: renegaré
Romanian
Etymology
Noun
renegare f (plural renegări)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | renegare | renegarea | renegări | renegările |
| genitive-dative | renegări | renegării | renegări | renegărilor |
| vocative | renegare, renegareo | renegărilor | ||
Spanish
Verb
renegare
- first/third-person singular future subjunctive of renegar