reglor
Romanian
Etymology
Borrowed from French régleur.
Noun
reglor m (plural reglori)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | reglor | reglorul | reglori | reglorii |
| genitive-dative | reglor | reglorului | reglori | reglorilor |
| vocative | reglorule | reglorilor | ||