rediuș
Romanian
Etymology
Noun
rediuș n (plural rediușuri)
- diminutive of rediu
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | rediuș | rediușul | rediușuri | rediușurile |
| genitive-dative | rediuș | rediușului | rediușuri | rediușurilor |
| vocative | rediușule | rediușurilor | ||
References
- rediuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN