recif
See also: récif
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
recif n (plural recife)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | recif | reciful | recife | recifele |
| genitive-dative | recif | recifului | recife | recifelor |
| vocative | recifule | recifelor | ||