ranț

See also: rant, ránt, /rant, and Rant

Romanian

Etymology

    Borrowed from Hungarian ránc.

    Noun

    ranț n (plural ranțuri)

    1. wrinkle

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative ranț ranțul ranțuri ranțurile
    genitive-dative ranț ranțului ranțuri ranțurilor
    vocative ranțule ranțurilor

    References

    • ranț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN