ranț
Romanian
Etymology
Noun
ranț n (plural ranțuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | ranț | ranțul | ranțuri | ranțurile |
| genitive-dative | ranț | ranțului | ranțuri | ranțurilor |
| vocative | ranțule | ranțurilor | ||
References
- ranț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN