răime

Romanian

Etymology

    From rău + -ime.

    Noun

    răime f (plural răimi)

    1. (obsolete) badness

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative răime răimea răimi răimile
    genitive-dative răimi răimii răimi răimilor
    vocative răime, răimeo răimilor

    References

    • răime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN