purtător
Romanian
Etymology
From purta + -ător or from Late Latin portātor, from Latin portō.
Noun
purtător m (plural purtători, feminine equivalent purtătoare)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | purtător | purtătorul | purtători | purtătorii |
| genitive-dative | purtător | purtătorului | purtători | purtătorilor |
| vocative | purtătorule | purtătorilor | ||