purificator

English

purificator

Noun

purificator (plural purificators)

  1. One who, or that which, purifies; a purifier.
  2. (Christianity) The napkin used to wipe the lip of the chalice during Holy Communion.

Translations

Latin

Verb

pūrificātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of pūrificō

Romanian

Etymology

    Borrowed from French purificateur. By surface analysis, purifica + -tor.

    Pronunciation

    • IPA(key): /ˌpu.ri.fi.kaˈtor/

    Adjective

    purificator m or n (feminine singular purificatoare, masculine plural purificatori, feminine/neuter plural purificatoare)

    1. purifying

    Declension

    Declension of purificator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite purificator purificatoare purificatori purificatoare
    definite purificatorul purificatoarea purificatorii purificatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite purificator purificatoare purificatori purificatoare
    definite purificatorului purificatoarei purificatorilor purificatoarelor

    Noun

    purificator n (plural purificatoare)

    1. purifier

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative purificator purificatorul purificatoare purificatoarele
    genitive-dative purificator purificatorului purificatoare purificatoarelor
    vocative purificatorule purificatoarelor