pulsator

English

Etymology

From Latin pulsator.

Pronunciation

  • Rhymes: -eɪtə(ɹ)

Noun

pulsator (plural pulsators)

  1. (astronomy) Any pulsating astronomical object
  2. (dated) A beater; a striker.
  3. (engineering, dated) A component that beats or throbs while working.
    • 1971, Gwen White, Antique Toys And Their Background, page 201:
      Model washing-machines containing a large tank with a realistic pulsator, and a wringer with independently sprung rubber rollers.
  4. A pulsometer.
  5. (mining) A jigging machine used in the South African diamond industry.

Derived terms

Anagrams

Latin

Pronunciation

Verb

pulsātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of pulsō

References

  • “pulsator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879), A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • “pulsator”, in Gaffiot, Félix (1934), Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

Romanian

Etymology

    Borrowed from French pulsatoire.

    Adjective

    pulsator m or n (feminine singular pulsatoare, masculine plural pulsatori, feminine/neuter plural pulsatoare)

    1. pulsatory

    Declension

    Declension of pulsator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite pulsator pulsatoare pulsatori pulsatoare
    definite pulsatorul pulsatoarea pulsatorii pulsatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite pulsator pulsatoare pulsatori pulsatoare
    definite pulsatorului pulsatoarei pulsatorilor pulsatoarelor