puic

Romanian

Etymology

    From pui + -ic.

    Noun

    puic n (plural puicuri)

    1. diminutive of pui

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative puic puicul puicuri puicurile
    genitive-dative puic puicului puicuri puicurilor
    vocative puicule puicurilor

    References

    • puic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN