puic
Romanian
Etymology
Etymology tree
Noun
puic n (plural puicuri)
- diminutive of pui
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | puic | puicul | puicuri | puicurile |
| genitive-dative | puic | puicului | puicuri | puicurilor |
| vocative | puicule | puicurilor | ||
References
- puic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN