puștime

Romanian

Etymology

    From puști + -ime.

    Noun

    puștime f (plural puștimi)

    1. boydom

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative puștime puștimea puștimi puștimile
    genitive-dative puștimi puștimii puștimi puștimilor
    vocative puștime, puștimeo puștimilor

    References

    • puștime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN