proveditor

English

Etymology

From Italian proveditore, provveditore, from provedere, Latin providere. See provide. Doublet of purveyor and provedore.

Noun

proveditor (plural proveditors)

  1. One employed to procure supplies, as for an army, a steamer, etc.; a purveyor; one who provides for another.
    • 1649, Jeremy Taylor, The Great Exemplar: Or, The Life of Our Ever-blessed Saviour Jesus Christ:
      The entertainment, that S. John's Proveditore the Angel gave him.

References

Romanian

Etymology

    Borrowed from Italian provveditore.

    Noun

    proveditor m (plural proveditori)

    1. (historical) superintendent

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative proveditor proveditorul proveditori proveditorii
    genitive-dative proveditor proveditorului proveditori proveditorilor
    vocative proveditorule proveditorilor

    References

    • proveditor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN