protă
Romanian
Etymology
Borrowed from Serbo-Croatian prota.
Noun
protă m (plural proți)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | protă | protăul | proți | proții |
| genitive-dative | protă | protăului | proți | proților |
| vocative | protăule | proților | ||
References
- protă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN