prospectare

See also: prospectaré

Latin

Verb

prōspectāre

  1. inflection of prōspectō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From prospecta + -re.

    Noun

    prospectare f (plural prospectări)

    1. prospecting

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative prospectare prospectarea prospectări prospectările
    genitive-dative prospectări prospectării prospectări prospectărilor
    vocative prospectare, prospectareo prospectărilor

    Spanish

    Verb

    prospectare

    1. first/third-person singular future subjunctive of prospectar