proroc
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic пророкъ (prorokŭ).
Noun
proroc m (plural proroci)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | proroc | prorocul | proroci | prorocii |
| genitive-dative | proroc | prorocului | proroci | prorocilor |
| vocative | prorocule | prorocilor | ||