propice

English

Etymology

From Old French propice. See propitious.

Pronunciation

  • IPA(key): /pɹəˈpaɪs/

Adjective

propice (comparative more propice, superlative most propice)

  1. (obsolete) Fit; propitious.

References

Anagrams

French

Etymology

    Learned borrowing from Latin propitius.

    Pronunciation

    • IPA(key): /pʁɔ.pis/
    • Audio:(file)
    • Audio (Switzerland (Valais)):(file)
    • Audio (France (Vosges)):(file)

    Adjective

    propice (plural propices)

    1. (followed by the preposition à) propitious; favorable
    2. opportune

    See also

    Further reading

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from French propice.

      Adjective

      propice m or f or n (masculine plural propici, feminine/neuter plural propice)

      1. propitious

      Declension

      Declension of propice
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite propice propice propici propice
      definite propicele propicea propicii propicele
      genitive-
      dative
      indefinite propice propice propici propice
      definite propicelui propicei propicilor propicelor