proclamare

See also: proclamaré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin prōclāmāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /pro.klaˈma.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: pro‧cla‧mà‧re

    Verb

    proclamàre (first-person singular present proclàmo, first-person singular past historic proclamài, past participle proclamàto, auxiliary avére)

    1. (transitive) to proclaim, announce, declare, call
      Synonyms: annunciare, dichiarare, indire

    Conjugation

    Anagrams

    Latin

    Verb

    prōclāmāre

    1. inflection of prōclāmō:
      1. present active infinitive
      2. second-person singular present passive imperative/indicative

    Romanian

    Etymology

      From proclama + -re.

      Noun

      proclamare f (plural proclamări)

      1. proclamation

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative proclamare proclamarea proclamări proclamările
      genitive-dative proclamări proclamării proclamări proclamărilor
      vocative proclamare, proclamareo proclamărilor

      Spanish

      Verb

      proclamare

      1. first/third-person singular future subjunctive of proclamar