probare

See also: probaré

Latin

Verb

probāre

  1. inflection of probō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

    From proba + -re.

    Noun

    probare f (plural probări)

    1. sampling

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative probare probarea probări probările
    genitive-dative probări probării probări probărilor
    vocative probare, probareo probărilor

    Spanish

    Verb

    probare

    1. first/third-person singular future subjunctive of probar