prinos
See also: přínos
Latin
Noun
prīnōs
- accusative plural of prīnus
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic приносъ (prinosŭ).
Noun
prinos n (plural prinosuri)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | prinos | prinosul | prinosuri | prinosurile |
| genitive-dative | prinos | prinosului | prinosuri | prinosurilor |
| vocative | prinosule | prinosurilor | ||