primordiu
Romanian
Etymology
Learned borrowing from Latin primordium.
Noun
primordiu n (plural primordii)
Declension
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | primordiu | primordiuul | primordii | primordiile |
| genitive-dative | primordiu | primordiuului | primordii | primordiilor |
| vocative | primordiuule | primordiilor | ||
References
- primordiu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN