prevaricator

English

Etymology

From prevaricate +‎ -or or Latin praevaricator: compare French prévaricateur.

Noun

prevaricator (plural prevaricators)

  1. One who prevaricates.
  2. (historical) An orator at the University of Cambridge fulfilling a similar function to the terrae filius at Oxford.

Translations

Latin

Pronunciation

Noun

prevāricātor m (genitive prevāricātōris); third declension

  1. alternative form of praevāricātor

Declension

Third-declension noun.

Romanian

Etymology

    Borrowed from French prévaricateur, or a learned borrowing from Latin praevaricator.

    Adjective

    prevaricator m or n (feminine singular prevaricatoare, masculine plural prevaricatori, feminine/neuter plural prevaricatoare)

    1. prevaricating

    Declension

    Declension of prevaricator
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite prevaricator prevaricatoare prevaricatori prevaricatoare
    definite prevaricatorul prevaricatoarea prevaricatorii prevaricatoarele
    genitive-
    dative
    indefinite prevaricator prevaricatoare prevaricatori prevaricatoare
    definite prevaricatorului prevaricatoarei prevaricatorilor prevaricatoarelor

    Noun

    prevaricator m (plural prevaricatori)

    1. prevaricator

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative prevaricator prevaricatorul prevaricatori prevaricatorii
    genitive-dative prevaricator prevaricatorului prevaricatori prevaricatorilor
    vocative prevaricatorule prevaricatorilor