prepuitor

Romanian

Etymology

    From prepune + -ător.

    Adjective

    prepuitor m or n (feminine singular prepuitoare, masculine plural prepuitori, feminine/neuter plural prepuitoare)

    1. (obsolete) suspicious

    Declension

    Declension of prepuitor
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite prepuitor prepuitoare prepuitori prepuitoare
    definite prepuitorul prepuitoarea prepuitorii prepuitoarele
    genitive-
    dative
    indefinite prepuitor prepuitoare prepuitori prepuitoare
    definite prepuitorului prepuitoarei prepuitorilor prepuitoarelor

    Noun

    prepuitor m (plural prepuitori)

    1. (obsolete) denouncer

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative prepuitor prepuitorul prepuitori prepuitorii
    genitive-dative prepuitor prepuitorului prepuitori prepuitorilor
    vocative prepuitorule prepuitorilor

    References

    • prepuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN