prejmet

Romanian

Etymology

    From preajmă + -et.

    Noun

    prejmet n (plural prejmete)

    1. (obsolete) surroundings

    Declension

    singular plural
    indefinite definite indefinite definite
    nominative-accusative prejmet prejmetul prejmete prejmetele
    genitive-dative prejmet prejmetului prejmete prejmetelor
    vocative prejmetule prejmetelor

    References

    • prejmet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN