predicare

See also: predicaré

Italian

Etymology

    Learned borrowing from Latin praedicāre.

    Pronunciation

    • IPA(key): /pre.diˈka.re/
    • Rhymes: -are
    • Hyphenation: pre‧di‧cà‧re

    Verb

    predicàre (first-person singular present prèdico, first-person singular past historic predicài, past participle predicàto, auxiliary avére)

    1. (ambitransitive, also figurative) to preach [auxiliary avere]
    2. (transitive, philosophy) to predicate

    Conjugation

    Anagrams

    Romanian

    Etymology

      From predica + -re.

      Noun

      predicare f (plural predicări)

      1. preaching

      Declension

      singular plural
      indefinite definite indefinite definite
      nominative-accusative predicare predicarea predicări predicările
      genitive-dative predicări predicării predicări predicărilor
      vocative predicare, predicareo predicărilor

      Spanish

      Verb

      predicare

      1. first/third-person singular future subjunctive of predicar