precontractual

English

Etymology

From pre- +‎ contractual.

Adjective

precontractual (not comparable)

  1. Prior to the formation of a contract.
    • 2013, Robert Gibbons, John Roberts, The Handbook of Organizational Economics, page 925:
      It might, for instance, rely on statements during the precontractual negotiations of the parties.
    • 2006, Johann Rost, The Insider's Guide to Outsourcing Risks and Rewards, page 80:
      If the vendor expresses doubts about the reliability of the customer or does not engage with full enthusiasm in the precontractual discussions, the customer could provide some evidence of its fairness.
    • 1980, Norman J. Finkel, Therapy and Ethics: The Courtship of Law and Psychology, page 74:
      The precontractual period is the time for making moral commitments clear.

Romanian

Etymology

    From pre- + contractual.

    Adjective

    precontractual m or n (feminine singular precontractuală, masculine plural precontractuali, feminine/neuter plural precontractuale)

    1. precontractual

    Declension

    Declension of precontractual
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite precontractual precontractuală precontractuali precontractuale
    definite precontractualul precontractuala precontractualii precontractualele
    genitive-
    dative
    indefinite precontractual precontractuale precontractuali precontractuale
    definite precontractualului precontractualei precontractualilor precontractualelor

    Spanish

    Etymology

      From pre- + contractual.

      Pronunciation

      • IPA(key): /pɾekontɾaɡˈtwal/ [pɾe.kõn̪.t̪ɾaɣ̞ˈt̪wal]
      • Rhymes: -al
      • Syllabification: pre‧con‧trac‧tual

      Adjective

      precontractual m or f (masculine and feminine plural precontractuales)

      1. precontractual