precar

Interlingua

Etymology

Derived from Latin precāre, infinitive of precor (“to pray”).

Pronunciation

  • IPA(key): /preˈkar/

Verb

precar

  1. to pray
  2. to beg, entreat

Conjugation

    Conjugation of precar
infinitive precar
participle present perfect
precante precate
active simple perfect
present preca ha precate
past precava habeva precate
future precara habera precate
conditional precarea haberea precate
imperative preca —
passive simple perfect
present es precate ha essite precate
past esseva precate habeva essite precate
future essera precate habera essite precate
conditional esserea precate haberea essite precate
imperative sia precate —

References

  • Alexander Gode (1951), “precar”, in Interlingua-English: A Dictionary of the International Language, New York: Storm Publishers, →OL, page 301

Romanian

Etymology

    Borrowed from French précaire.

    Adjective

    precar m or n (feminine singular precară, masculine plural precari, feminine/neuter plural precare)

    1. precarious

    Declension

    Declension of precar
    singular plural
    masculine neuter feminine masculine neuter feminine
    nominative-
    accusative
    indefinite precar precară precari precare
    definite precarul precara precarii precarele
    genitive-
    dative
    indefinite precar precare precari precare
    definite precarului precarei precarilor precarelor