prandial

English

Etymology

Borrowed from Late Latin prandialis, or Latin prandium (“late breakfast; lunch”) + English -al (suffix forming adjectives). Prandium is possibly from Proto-Indo-European *pr̥h₃mós (“first”) (from *preh₃-) + *h₁ed- (“to eat”) + Latin -ium (suffix forming nouns).

Pronunciation

Adjective

prandial

  1. Of or pertaining to a meal, especially dinner.

Hyponyms

Derived terms

Translations

See also

Anagrams

Catalan

Etymology

Borrowed from Late Latin prandiālis or Latin prandium.[1]

Pronunciation

Adjective

prandial m or f (masculine and feminine plural prandials)

  1. prandial

References

  1. ^ “prandial”, in Gran Diccionari de la Llengua Catalana, Grup Enciclopèdia Catalana, 2026

Further reading

French

Etymology

    Learned borrowing from Late Latin prandiālis.[1]

    Pronunciation

    • IPA(key): /pʁɑ̃.djal/

    Adjective

    prandial (feminine prandiale, masculine plural prandiaux, feminine plural prandiales)

    1. prandial

    Derived terms

    Descendants

    • Romanian: prandial

    See also

    References

    1. ^ “prandial”, in Dictionnaire français en ligne Larousse

    Further reading

    Romanian

    Etymology

      Borrowed from French prandial.

      Pronunciation

      • IPA(key): /pran.diˈal/

      Adjective

      prandial m or n (feminine singular prandială, masculine plural prandiali, feminine/neuter plural prandiale)

      1. prandial

      Declension

      Declension of prandial
      singular plural
      masculine neuter feminine masculine neuter feminine
      nominative-
      accusative
      indefinite prandial prandială prandiali prandiale
      definite prandialul prandiala prandialii prandialele
      genitive-
      dative
      indefinite prandial prandiale prandiali prandiale
      definite prandialului prandialei prandialilor prandialelor